Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu

[KINDLE] ❃ Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu By Gheorghe Crăciun – Johndore.co.uk
  • 217 pages
  • Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu
  • Gheorghe Crăciun
  • Romanian
  • 14 August 2019

About the Author: Gheorghe Crăciun

Gheorghe Craciun 1950 2007 , prozator, eseist, teoretician literar si editor, unul dintre reprezentantii de marca ai postmodernismului romanesc, a absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti si a fost profesor la Facultatea de Litere a Universitatii Transilvania din Brasov si director editorial la Editura Paralela 45 A publicat romane Acte originale Copii legalizate 1982 , Compunere cu paralele inegale 1988 , tradus in limba franceza de Odile Serre si publicat in 2001, cu titlul Composition aux paralleles inegales, la Editura Maurice Nadeau, insotit de o consistenta prefata, semnata de Serge Fauchereau, Frumoasa fara corp 1993 , Pupa russa 2004 , volume de eseuri, teorie literara si publicistica, precum si volumul de proza scurta, desene si fotografii Mecanica fluidului 2003.Este prezent in numeroase antologii de proza, intre care Desant 83 1983 , The Phantom Church and Other Stories from Romania 1996 , Romanian Fiction of the 80s and 90s 1999 A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Romania 1983 , Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 1995, 2003 , premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de critica a anului 1997, 2002.


Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea NedelciuMarturisesc Aici Ca Multa Vreme N Am Inteles De Ce Ma Atragea Radu Petrescu, Prozatorul Si Omul, Cu Care Nu Simteam Sa Am Vreo Afinitate Deosebita, De Ce Accepta El Cu Atita Aparenta Nepasare Sa Si Piarda Vremea In Nesfirsite Dezbateri, Clarificari Si Polemici Cu Mine Si Prietenii Mei Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu Si Ion Dumitriu , Impreuna Cu Care Il Vizitam Uneori Imi Amintesc, De Asemenea, Ultima Noastra Intrevedere, O Seara Din Decembrie 1981, Cind Am Ajuns In Apartamentul De Pe Strada Pitar Mos Mult Peste Ora Convenita, Stind Apoi Ca Pe Ace Si Uitindu Ma Mereu La Ceas, Caci Facusem Rost De Bilete La Calauza Lui Tarkovski Si N As Fi Vrut In Ruptul Capului Sa Pierd Un Film Ca Acesta Nu Mi Pot Ierta Nici Acum Nerabdarea Si Neatentia Cu Care Participam La Discutie Dar Cine Ar Fi Putut Banui Ca Aceasta Aflare Impreuna Va Fi Si Ultima Si Ca La Inceputul Lui Februarie 1982, Intr O Zi Extraordinar De Luminoasa, Cu Multa Zapada, Imi Voi Gasi Si Eu Un Loc In Cortegiul De Pe Aleea Manastirii Cernica, Urmind Faptura Neinsufletita A Marelui Prozator Pe Ultimul Sau Drum Gheorghe Craciun Mircea Nedelciu A Fost Un Om Fascinant Si Cred Ca Prietenia Mea Cu El A Fost, Inainte De Toate, O Forma De Fascinatie L Am Cunoscut In Urma Cu Mai Bine De Treizeci De Ani La Filologia Bucuresteana Si De Atunci Am Ramas Toata Viata Prieteni Am Avut Acest Privilegiu Si Toti Cei Care L Am Cunoscut Pe Mircea Nedelciu Si Ne Am Aflat In Apropierea Lui Nu Putem Sa Nu Recunoastem Ca Acesta A Fost Un Mare Dar Pe Care Ni L A Facut Soarta Il Revad Si Acum In Memorie, Cu Bustul Gol, Cu Parul Batut De Vint, Intr O Pereche De Blugi Spalaciti, Descult, Cu Tigara In Coltul Gurii Pictorul Ion Dumitriu Isi Fixa Sevaletul In Fata Vreunei Suri Parasite, Eu Bateam Dealurile Poienii Marului In Mina Cu Aparatul De Fotografiat, Mircea Raminea Singur Si Scria De Parca Totul Ar Fi Fost O Joaca Solitara Gheorghe Craciun

You may also like...

9 thoughts on “Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu